“MARINAREA CĂRNII… PENTRU A FI TENDERĂ ȘI SUCCULENTĂ, FOLOSIȚI ACESTE TRUCURI”

Marinarea sau înmuierea este o parte indispensabilă a pregătirii cărnii, în special a vânatului.

Marinarea este un proces simplu prin care ingredientele, în special carnea, vânatul și peștele, sunt lăsate într-un lichid pentru a se impregna cu arome și arome. De obicei, acest lichid constă în ulei, vin, drojdie sau suc de lămâie, cu arome de ierburi, condimente sau legume. Timpul necesar pentru marinare depinde de structura și dimensiunea cărnii sau a peștelui pe care îl pregătim. Desigur, și motivul pentru care marinăm este important, deoarece are sens să modificăm aroma unui ingredient care are, în mod natural, arome și structuri delicate și unice.

Uleiul va adăuga grăsime cărnii slabe și, desigur, o va proteja de aer. Oțetul sau drojdia vor înmuia carnea, iar sucul de lămâie va avea un efect asemănător cu cel al fierberii ușoare asupra unui pește proaspăt. Sarea va acționa ca un conservant în marinadă, dar va permite și o mai bună absorbție a lichidului. Sarea îmbunătățește țesutul conjunctiv din mușchi prin acțiunea sa asupra colagenului, o proteină a țesutului conjunctiv. De aceea, sarea este întotdeauna prezentă în marinade sau, adesea, în sosurile de soia, care sunt de obicei destul de sărate.

Marinadele pot fi gătite și crude. Există sute de tipuri de marinade în bucătăriile din întreaga lume. Pot fi mai scurte sau mai lungi, de la câteva ore la câteva zile. Cărțile de bucate mai vechi avertizează întotdeauna că marinarea cărnii în timpul verii ar trebui să fie mai scurtă, deoarece riscul de deteriorare este mai mare. Pentru majoritatea marinadelor, aciditatea este importantă și poate proveni din vin, drojdie, iaurt sau diverse sucuri de fructe. Marinarea ca metodă de conservare a alimentelor și de a le oferi arome noi a fost pe deplin acceptată încă din epoca Renașterii, și a fost cunoscută de mii de ani de popoarele mediteraneene. În rețetele lui Apicius, carnea prăjită este menținută într-o marinadă fierbinte.